Am citit nu de mult un caz “O persoană oare care pleca spre casă. El trebuia să ajungă cu trenul accelerator, iar aşa cum la noi în ţară vă spun că e o maşină adevărată nu ai nicio influenţă asupra lui chiar dacă s-a întîmplat. La fel s-a întîmplat şi cu personajul nostru intrînd în tren a scăpat o încălţăminte şi nu a mai avut şanse să şi-o recapete, de aceea el a aruncat şi al doilelea. Cînd a fost întrebat de ce a făcut aceasta el a răspuns calm şi vesel:”Pentru ca cel ce va găsi să-i fie de folos şi să se bucure deplin.”
E minunat, ce inimă bună are acest om. Şi nu pot să spun că era creştin sau nu, dar numai faptul acesta spune multe despre el şi viaţa lui. Şi mai mult noi care sîntem creştini şi care facerea de bine trebuie să fie pentru noi viaţa, fără să ne mai gîndim “da ce mi-a făcut el ca să-i fac şi eu lui”.Căci noi sîntem cei care se numesc a fi ucenici ai Domnului şi studiem Cuvîntul Lui Dumnezeu şi nu aplicăm această simplă poruncă. Căci Domnul zice în Deuteronom 29:18″ Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin. “Aici se spune clar că printre noi nu trebuie să fie nimeni cu inima care să ne abată de la Dumnezeu sau Cuvîntului Lui. Vreau să te întreb ce inimă ai tu? Te ajută ea să trăieşti Cuvîntul Lui să aplici în viaţa ta? Sau te îndepărtează şi te face să placi lucruri lumeşti? Să pui accent pe luncrurile materiale şi nu cele sporituale?
